Zorenta › Ghiduri

Procesul-verbal de predare-primire: cum se face și la ce folosește

Actualizat: 27 octombrie 2026

Procesul-verbal de predare-primire spune în ce stare era locuința în ziua în care s-au dat cheile. Durează o jumătate de oră și te scutește de o ceartă de luni de zile la ieșirea chiriașului, pentru că atunci se compară două documente, nu două amintiri.

La ce folosește

• La garanție. La ieșire, din garanție se rețin doar stricăciunile apărute în timpul închirierii, nu și uzura normală. Fără o descriere a stării de la început, nu se poate dovedi care e care.
• Pentru amândoi, nu doar pentru proprietar. Codul civil (art. 1821) spune că, dacă nu s-a făcut o descriere a stării bunului, se prezumă că chiriașul l-a primit în bună stare. Chiriașul care nu-și notează la intrare pata de pe parchet riscă să o plătească la ieșire. Proprietarul care nu notează nimic nu are cu ce să-și susțină reținerile.
• La contoare. Indexurile din ziua predării despart consumul fostului chiriaș de al celui nou. Fără ele, prima factură e o negociere.
• La chei. Câte s-au dat și pentru ce uși. La ieșire se predă același număr.

Ce trebuie să conțină

• părțile — proprietarul și chiriașul, cu numele complet;
• contractul la care se referă și adresa locuinței;
• data predării — ziua în care s-au dat efectiv cheile, nu ziua semnării contractului;
• inventarul pe camere, cu starea fiecărui lucru și o notă acolo unde ceva nu e în regulă;
• indexurile contoarelor — apă rece, apă caldă, gaz, curent;
• cheile — câte bucăți și pentru ce;
• fotografii din ziua predării, anexate;
• semnăturile amândurora, câte un exemplar pentru fiecare.

Pas cu pas, în ziua predării

1. Mergeți împreună prin locuință. Nu-l completa singur, dinainte: un document pe care chiriașul doar îl semnează, fără să fi văzut nimic, e ușor de contestat.
2. Cameră cu cameră, în aceeași ordine. Hol, living, dormitoare, bucătărie, baie, balcon. La ieșire mergeți pe același traseu.
3. Pentru fiecare lucru, o stare din puține variante — de exemplu bună, uzată, deteriorată, lipsă. „Stare bună” scris o dată pentru tot apartamentul nu dovedește nimic.
4. Unde ceva nu e în regulă, scrie exact ce: „zgârietură de 10 cm pe ușa dulapului din dormitor”, nu „mici defecte”.
5. Fotografiază pe loc ce ai notat, plus o imagine de ansamblu a fiecărei camere. Poza unui defect, făcută în ziua predării, e partea care decide o dispută.
6. Citește contoarele și fotografiază cadranele.
7. Numără cheile și scrie pentru ce e fiecare.
8. Semnați amândoi, pe fiecare pagină dacă e pe hârtie, și păstrați fiecare câte un exemplar.

Ce verifici în fiecare cameră

Aparatele electrice se pornesc o dată, de față cu chiriașul. „Funcționează” e o stare la fel de importantă ca „nezgâriat”.

La ieșire

Se face al doilea proces-verbal, pe aceeași listă, iar lângă fiecare lucru stă starea de la intrare. Contează doar ce s-a înrăutățit și, dintre acestea, doar ce depășește uzura normală. Vopseaua ștearsă în jurul întrerupătoarelor după trei ani e uzură. O ușă de dulap ruptă nu e.

Reținerile din garanție se trec în același document, fiecare cu motivul și suma ei, ideal cu un deviz sau un bon, nu cu o sumă estimată din memorie. Tot acolo se scrie și cât din garanție se restituie. Când chiriașul semnează, a văzut calculul.

Greșeli frecvente

• „Stare bună” pentru toată locuința. Nu poți compara nimic cu el la ieșire.
• Poze făcute cu o săptămână înainte, sau fără să se știe când au fost făcute.
• Un singur exemplar, rămas la proprietar.
• Nesemnat de chiriaș, „că îl semnăm data viitoare”.
• Lipsesc indexurile, iar prima factură de utilități devine o discuție.
• Modificat după semnare. Ce se adaugă după ce a semnat cealaltă parte se semnează din nou.

Ce trebuie să mai scrie contractul despre garanție (cât, ce acoperă, în cât timp se restituie) găsești în ghidul despre garanție.